Testament

 

Dragul meu nepot, îți scriu aceste rânduri pentru a-ți explica unele lucruri pe care nu am apucat sa ți le spun. Cel mai probabil pentru că viața s-a decis să mă scoată mai repede la pensie.

            Viața din ziua de azi nu mai este așa cum era pe vremea mea…din păcate societatea umană atât  din țară, cât și în întreaga lume. Dragostea nu mai e ce era odata, atunci când eu am cunoscut-o pe bunica ta, atunci când îți vedeai jumătatea, o invitai în oraș la un suc, când puteai îi scriai o scrisoare, mergeai la ea la poartă și povesteați ore în șir, iar după o vreme dacă totul era favorabil o luai de soție, făceai totul pentru ea doar ca să fie bine. După o vreme apareau copii…tatăl tău, mătușa ta, pentru care te zbăteai zi de zi la locul de muncă să le aduci la sfârșitul zilei totul, să fie masa cât mai plină să îi vezi fericiți! Astăzi dragul meu nepot, realizez de aici de unde sunt că e foarte greu să faci asta. În primul rând lumea nu mai știe ce vrea de la viață, toți spun că vor să iubească, să fie fericiți, dar ce fac pentru asta? Se sapă unul pe celalălalt pentru orice, își bat joc de ei și de cei din jurul lor, iar apoi fug plângând spre cei fericiți că viețile lor sunt distruse, că au nevoie de ajutor doar ca să le facă si lor rău din invidie, din răutate!

Abia acum realizez că tot ce te-am învățat eu, nu mai este ce caută societatea de astăzi, o societate atât de putredă și dezbinată încât abia își găsește calea să meargă înainte, o societate care mai nou se hrănește cu tristețea și cu sărăcia oamenilor, de multe ori până în punctul în care îi omoară, apoi le ia banii ca să-i îngroape. Dar stai liniștit dragule, dacă e ceva acolo afară pentru tine, vorba aia e pus de-o parte, dacă nu luptă să păstrezi onoarea familiei, memoria mea și tot ce te-am învățat eu, să faci mereu totul din dragoste chiar dacă oamenii vor profita de pe urma ta, chiar dacă ei vor încerca să te distrugă să-ți împraștie rămășițele în vânt să șteargă orice urmă a existenței tale pe acest pământ, deoarece lor le e frică, le e frică de oamenii care ar putea schimba ceva în lumea lor dragă si cu greu muncită, le e frică de oamenii care s-ar putea ridica împotriva lor să-și spună punctul de vedere, le e frică ca nu cumva ”munca” lor dragă să revină la ce era odinioară, iar ei să nu se mai poată hrăni cu sufletele oamenilor.

Fi fără frică…cândva cu toții vor ajunge să fie judecați pentru ce au făcut, important e ca în momentul acela tu să fi cu sufletul împăcat, eu îți pot spune că sunt mândru de tine, de ce ai devenit și te voi privi de aici de sus, până în momentul în care ne vom reîntalni,iar eu voi fi mândru ce ce om ai devenit și cu mult noroc vei transmite mai departe ce te-am învățat copiilor tăi, așa cum totul a fost transmis din generație în generație, pentru a păstra amintirea strămoșilor tăi.

Nu îți las în urmă multe lucruri fizice, ci doar învățături care mi-au fost transmise de tatăl meu, străbunicul tău Batea Mihail. Învătături care te-au transformat în omul care ești acum, chiar dacă nimeni nu mai apreciază ce ești, pentru că tu ești unic, iar ei sunt o duzină de oamenii produșii pe bandă, efectele unei educații scăpate de sub control…

Rămâi cu bine, dragule…ne vedem pe partea cealaltă.

Textul este unul imaginar și reflectă dorul meu pentru o persoană extrem de importantă  mie, o persoană care practic mi-a ghidat viața spre ceea ce sunt acuma, în ochii unora un produs defect….pe lângă nevoia de a mă mai minți puțin că nu eu sunt problema ci societatea.  Acest om, a fost și va rămâne bunicul meu, Batea R. Eugen, un om care m-a învățat de mic, lucruri care abia acum încep să le procesez și să le înteleg.

Așa că doresc să îi dedic lui această postare în veșnica lui amintire, pentru că a fost un om minunat, cu un suflet incredibil de mare și plin de dragoste pentru toată lumea.

Abia aștept să îl revăd…

Mihai Batea

2012 in review

În primul rând vă doresc tuturor un an nou fericit, plin de evenimente frumoase și cât mai bogat! Ne revedem cu bine în noul an în care încurajat de câteva persoane voi încerca să ofer mai mult timp acestui proiect.

Vă mulțumesc că a-ți fost alături de mine în 2012! Un 2013 minunat vă doresc!

 

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The new Boeing 787 Dreamliner can carry about 250 passengers. This blog was viewed about 1,100 times in 2012. If it were a Dreamliner, it would take about 4 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Dragostea e scumpă…

 …iar eu,eu nu-mi permit să iubesc. Stau de multe ori şi îmi privesc prietenii, cât sunt de îndragostiţi, de fericiţi alături de persoanele iubite. Sentimentul iniţial care înfloreşte în oricare e de bucurie pentru ei…dar în acelaşi timp în noi îsi face loc un alt sentiment, unul care vrea să aducă echilibru în viaţa noastră, pe moment îl vom numii invidie. Ei bine în unele momente acest sentiment malefic ţine să fie de multe ori mai puternic decât orice alt sentiment pozitiv din interiorul meu, în acele momente totul în interior începe să se macine încet…încet. Ajungem de multe ori să nu mai avem încredere în oameni, în noi înşine, ne este frică să ne mai implicăm sentimental, deoarece sistemul nostru defensiv în momentul în care găsim o persoană potrivită, intră în acţiune şi strică totul. Iar atunci când reuşeşti în sfarşit să te implici, să ai încredere în cineva organismul tău, poate chiar universul râde de tine, te face atât de stresat, atât de grijuliu încât uiţi adevăratul scop al acelei relaţii, începi să greşeşti din ce în ce mai mult, iar acele greseli îi fac pe ceilalţi să se sperie oarecum de rapiditatea prin care organismul tău reuşeşte să se implice sentimental. Fără să se gândească la faptul ca după atâta vreme de secetă din sufletul tău, în momentul când puţină apă ajunge la rădăcinile sufletului tău totul înfloreşte într-o armonie de nedescris, iar tu ai nevoie de timp să te adaptezi la ceva ce nu ai mai simţit de foarte multă vreme şi tot ce îţi doreşti e să primeşti cât mai multă dragoste. Dar pe când începi în sfârşit să te adaptezi la „noua” situaţie totul e puţin prea târziu, eşti din nou singur, iar spre tine vine cu viteză o furtună interminabilă de nisip, care ameninţă să sugă din tine şi ultima fărâmă de dragoste pe care te-ai străduit atât de mult să o aduni şi să o păstrezi pentru vremuri grele…Dar după doar câteva clipe petrecute în furtună, totul e pierdut…Şi te trezeşti gol, fără fărâmă de dragoste în tine,fără direcţie sau scop doar visul despre care bunicii tăi ţi-au povestit atâtea, dar îţi dai seama că în lumea modernă în care trăieşti, iţi este din ce în ce mai greu să trăieşti, darăminte să mai şi simţi ce e aia iubire…Iubirea/dragostea devine treptat un sentiment de lux pe care doar cei bogaţi şi permit în al întreţine, deoarece banul în ziua de azi este mai puternic decât orice pe lumea asta, el face diferenţa dintre viaţă şi moarte, el spune ce e bine şi ce e rău, cine îi pur şi cine îi corupt.

Deşi sunt încă relativ tânăr simt cum rămân în urmă şi totul trece pe lângă mine, visul de a avea o familie, visul acela că îmi voi întâlni aleasa, devin mituri de la o zi la alta…şi atunci stau şi mă gândesc, oare, mai are rost să sper că într-o bună  zi, ea,  o să apară aşa de nicăieri ne vom îndrăgosti fără să vrem şi totul o să vină de la sine…Cred că voi prefera realitatea în care, dragostea e doar pentru cei cu banii…pentru noi, muritorii de rând sunt visele, până se va trezi cineva şi va pune taxă şi pe ele. Dar mai nou şi visele ne fac să ne simţim mizerabili, aşa că ajungi din nou să te întrebi de ce să mai visezi? Ce rost are să te mai dai dimineaţa jos din pat? Ce rost are să mai speri? Când totul în jurul tău s-a schimbat atât de mult încât te simţi învechit, iar pentru restul totul pare a fi ceva normal…

Până data viitoare,

Mihai Batea

The crossroad!

Bună dragi bloggeri și cititori,

Se pare că m-am întors mai devreme decât mă așteptam, poate și datorită faptului că mi s-a spus verde în față cât sunt de inutil pentru lumea în care trăiesc. Ei bine probabil sunt…poate nu, dar cred că ar trebui să decid eu dacă e așa sau nu. Sunt tânăr și am timp să îmi construiesc o viață așa cum îmi doresc eu, fără să omor copilul din mine sau latura mea romantică pe care sincer uneori nici eu nu știu pentru ce o păstrez că aparent fetele nu mai caută asta la un băiat ci mai degrabă să fie unu care să strige la ele, să le înșele și mintă , un asa zis player care nu prea pune suflet, ci doar bărbăția la lucru, iar în momentul când le părăsește ele să îl implore să se întoarcă.

Ei bine vara a sosit cu chiu cu vai, am scăpat de licență care a ieșit mai bine decât mă așteptam să fiu sincer, mai ales după ce unii oamenii au făcut tot posibilul să îmi spună cât de slabă îmi este lucrarea și că nu merită o notă mare. Aparent comisia a considerat că lucrarea mea a fost una de 10 și cadre universitare și-au exprimat dorința de a mă ajuta să continui cercetările în domeniul lucrării mele. Deși iniția îmi doream foarte mult să plec din Târgu Mureș mi-am dat seama că iubesc mult prea mult orașul și o relație de la care aveam speranțe nu ar trebui să ma facă sa fug de ceva ce iubesc. Am tot stat și m-am gândit și am zis că voi începe o serie de ”proiecte” personale prin care să îmi îmbunătățesc abilitățile și viața, la urma urmei mie trebuie să îmi construiesc ceva, degeaba mă tot chinui să fac lucruri pentru alte persoane ca apoi să mi se reproșeze lucruri. În săptămânile ce urmează voi începe să postez așa zisele ”proiecte” personale, în ce constau ele și pașii urmați pentru a le face cât mai bine.

Când cineva vă spune că sunteți inutili nu vă demoralizați…lăsații să spună cât mai multe, ascultați și vă garantez eu că în interiorul vostru se va aprinde un foc atât de puternic care vă va motiva și vă va da energia necesară să le arătați acelor oamenii că greșesc și că ei nu ne pot spune nouă ce putem și ce nu putem face. Noi ne facem viitorul și noi ne clădim viața, cine sunt ei să ne spună ce putem și ce nu putem face. Nimic nu e imposibil atunci când îți dorești cu adevărat ceva.

Ca și încheiere vă voi spune că anul acesta am participat la Medifun, un festival studențesc de aici din Târgu Mureș, în cadrul festivalului se fac echipe de la universitățile din oraș și nu numai , se dau tot felul de probe, se merge cu cortul într-o locație prestabilită, unde este montată o scenă pe care se țin concerte și se bagă muzică. Mai pe scurt o nebunie studențească minunată care cade numai bine după un an universitar stresant. Ei bine la prima mea participare ever, am fost membrul echipei Bikingii, o echipă mixtă de la Universitatea ”Petru Maior” și de la Universitatea de Medicină și Farmacie. Până la sfârșitul festivalului am devenit toți o familie frumoasă și unită. Mai jos voi posta câteva poze.


The Judgement day

Bună dragi mei cititori ,

Iată că aparent în urma unui impuls primit din partea prietenului meu Lucian Moldovan, am revenit cu o nouă postare pe blog, am fost criticat că nu mai scriu nimic …ei bine uite că a greșit.

                Voi discuta azi de „ziua judecăţii” cel puţin aşa m-am gândit să numesc postul de azi în care voi vorbi de campaniile electorale aflate în plină desfăşurare pentru fotoliile de primar şi pentru ce or mai fi ele. Cu toţi aţi realizat ce slogane pompoase au candidaţii la primărie, ce planuri SF :”vă construim o piscină spaţială pe marte dacă ne votaţi, facem sute de mii de locuri de muncă…etc.” Întrebarea evidentă e de ce au aşteptat 4 ani ca să facă locuri de muncă? De ce tocmai acum în pragul alegerilor primarii se apuca de reparat drumul, amenajat cartiere, de ce locurile de muncă sunt promise doar în cazul în care respectivul candidat câştigă alegerile, iar în cazul în care pierde totul se duce pe apa sâmbetei şi toate proiectele promise dispar. Un răspuns normal ar fi „pai e România,aşa se face pe la noi”. Ce fac primarii acuma pe ultima sută de metri este un ultim furt din bugetele locale, probabil sună absurd ce zic acum dar în general e aşa fie soţia primarului , fiul , unchiu, nepotul, vărul au o firma care asfaltează sau face pavaje etc. Exemplu concret primarul târgul mureşului Dorin Florea, soţia dânsului din câte am înţeles este actionară la o firma care face pavaje, locuitorii Târgu Mureşului probabil au observat ce pavaje frumoase avem în oraş şi cum pe fiecare strada laturalnică uitată de lume apar pavaje frumos colorate. În general în toată ţara asfaltarile se fac odată la 4 ani în pragul campaniei electorale, ca sa nu zică cetaţeanul de rând că nu o făcut nimic primarul. Există însă şi cazuri în care primarul ales îşi face treaba un exemplu pot să dau din oraşul meu natal Reghin, unde timp de mai mult de 10 ani înainte de venirea primarului actual nu s-a facut nimic bun în oraş, drumurile erau ca tranşeele de război, iar acum 8 ani cred s-ar putea să ma înşel a venit un primar din partea partidului UDMR,Nagy Andras, reacţia românilor din oraş a fost ceva de genu „ dacă tot e sa ne f**ă un primar măcar sa fie unu ungur” deşi negăm sau ne dorim să nu fie adevărat exista o mică/mare ură între români şi maghiari, eu sunt la mijloc sunt ambele din punct de vedere genetic şi nu ma deranjează că trăiesc alaturi de maghiari în ardeal la urma urmei mai întâi sunt ardelean apoi român şi probabil că noi ardelenii am duce-o mult mai bine indepentenţi decât să fim mulşi de banii de către cei din sud.Revenind la oile noastre vorbeam de Nagy Andras, după primul mandat a reuşit să închidă gura oameniilor care l-au criticat, acum spre finalul celui de-al doilea mandat pot să spun că Reghinul devine un alt oraş, unul modern singura lui problemă fiind populaţia rromă care aparent deţine controlul asupra câtorva zone din oraş. Fără ei probabil aşi fi atras să mă întorc acasă dar nu vreau să locuiesc şi să îmi întemeiez o familie în preajma acelor anomalii genetice,despre care am vorbit într-un post anterior.

                În linii mari vrem nu vrem Ziua Judecăţii se apropie şi vom fi nevoiţi să mergem şi să alegem răul cel mai mic…puţine oraşe se pot lăuda ca au un candidat bun, Târgu Mureş din păcate nu e între acele oraşe. Mă uit pe afişe şi absolut toţi au nume de hoţi, i mean Brişcaru? Cine ii ăsta un interlop ce so băgat în politică şi şi-a uitat numele adevărat? Dorin Florea? Medicul ratat care brusc şi-a amintit in 2012 că în timpul mandatului nu o făcut nimic în afară de plantat pavaj verde prin centru şi s-a apucat acuma în ultimul ceas să asfalteze etc. Din păcate trăim în România şi asta e deja destul de trist…cu cine votam…nu ştiu…parcă teoria cu sfârsitul lumii în 2012 sună mai bine decât să trebuiască să mergem să votăm un hoţ pentru primărie şi la anul unul pentru preşedinte.

                Astea fiind zise în linii mari eu m-am cărat, merg să mă bucur de vremea ploioasă de afară …

Lipitori

România la fel ca orice stat din lume nu este un popor format doar din românii, ci în componenţa lui are mici grupari pe care noi le numim minorităţii.Populaţii mici care aparţin unui alt stat sau unei etnii.O anume minoritate din Romania ne atrage mereu atenţia si nu, nu este vorba de maghiarii, ci este vorba de cea mai „discriminată” minoritate din ţară.Rromii.De ce am ales sa discut despre ei?A fost un „eveniment” ciudat la care am asistat şi care m-a pus pe gânduri, eram la cumpărături cu tatăl şi sora mea, când la o casă observ o femeie de etnie rromă cu purdelul ei care se chinuia să mai găsească un petec liber pe bandă unde să mai pună produsele …întrebarea care îmi suna obsesiv în cap era , „Oare de unde are ataţia banii o persoană ca aia” nu că i-aşi discrimina, pentru că îi discriminez dar la cum erau îmbracaţi nu păreau să fie genul de rromi din înalta lor „societate”, adică copilul era foarte murdar pe mâinii, hainele nici nu are rost să precizez cât de murdare erau . În fine, nu despre asta doresc să discut ci despre faptul că noi,cei care muncim(aici nu mă refer la mine datorită faptului că încă sunt student) dar tatăl meu munceşte , mama mea la fel doar ca să ne asigure o educaţie si un trai bun, iar în momentul când mergem la cumpărături ne axam doar pe strictul necesar rareori ne mai răsfăţam cu câte ceva în plus. Trăim într-o perioadă grea atât pentru noi Românii cât şi pentru marea parte a lumii, iar când vezi niste oamenii care trăiesc din ajutoare primite de la stat din banii munciţii de părinţii tăi nu ai cum sa nu te enervezi, să te simţi furat si nedreptăţit…tu ca om responsabil al comunităţii traieşti o viaţă de la o zi la alta în care mereu eşti stresat să îţi împarţii banii cât mai bine să acoperi toate facturiile şi cheltuielile, iar o lipitoare a societăţii cum sunt rromii să ducă o viaţă de „lux”, fără să plătească vreo taxă, fără să fie penalizaţii pentru ceva ei doar consumă şi consumă, iar dacă ajungeţi la pensie şi vă daţi seama că nu se prea vede cât aţi muncit, să ştiţi ca pe spinarea voastră câteva lipitorii au dus un trai mai mult decât decent doar stând şi urlând mereu cât sunt ei de discriminaţi şi marginalizaţi, că nimeni nu ii angajează şi îi vai de ei săracii, în timp ce noi stăm în casă la televizor şi ne uităm cât de frumos suntem furaţi de politicienii care au ajuns la putere datorită nouă…şi tot ce e primim înapoi sunt asumari de responsabilitate şi alte milioane de promisiuni de un trai mai bun, pe când alţii datorită faptului că au un pigment foarte închis şi plang mereu că sunt discriminaţi o duc foarte bine fără să aduca vreo contribuţie la stat, ci doar mai multe găurii! Ne merităm soarta pentru că nu facem nimic in legatură cu asta, doar stam şi aşteptam să se întample minuni! Aşa cum am scris şi în postul trecut …trăim într-o lume nebună nebună de tot.Dacă nu se vor lua măsuri cât de curând probabil noi Românii vom fi minoritatea şi se va mai adăuga un R în plus in numele ţări pentru a fi totul mai autentic, iar atunci vor avea şi ei după mii de ani ţara lor Rromânia!

Până data viitoare!

Mihai Batea (Sorpoth)

Mad World(RO)

O lume nebună nebună de tot! Probabil unii dintre voi (generaţia 89’ , 90’ poate 95’maxim)vă mai amintiţi cum era copilăria noastră…stăteam afară până se intuneca, ne jucam tot felul de jocuri tâmpite si ne simţeam bine.La începutul primăverii alergam ca nebunii după cărăbuşi , prindeam fluturi si diferite insecte si le „colecţionam” pe o bucată de „zăpadă artificială”, furam acele de gămălie din sertarul bunici sau al mamei noastre doar ca sa ne îndeplinim misiunea.Apoi vara ne aducea cea mai mare bucurie a vieţii VACANŢA!!! Era cald zi de zi, mergeam la baie  ba la ştrand , ba pe malul apei cum mergeam eu , mai mergeam la ţara la bunicii , în concediu la Felix sau la mare cu părinţii, iar dupa o vara minunată venea toamna.Începea şcoala,iar noi priveam în urma cu nostalgie la vara minunată care a luat sfârşit.Şcoala era doar un mic obstacol din calea distracţiei noastre , mai ţin minte cum nu aveam răbdare sa aştept până se fac nucile mă apucam cu vecinii mei să le curăţăm aşa pe jumătate verzi,iar apoi mama ne certa că aveam mâiniile de o nuanţă verde spre maroniu.Trecea şi toamna…încet încet iarna punea stăpânire pe tot.Dar nimic nu ne oprea pe noi,ne plăceau provocările,iar când zăpada era foarte mare profitam din plin, de la ziduri de zăpadă până la igluuri,războaie cu bulgării in curtea şcolii unde mereu ne nimeream în echipa care pierdea…Acum…totul este cu „curu” în sus nimic din ce era odată nu mai există…copii de 12-13+ ani deja au alte ocupaţii mult mai „evoluate”. Primăvara fetiţele se machiaza si se aranjeaza ca să îşi sporească şansele la agaţat ceva…pe vremea mea jucau elastic sau altceva în faţa blocului , băieţii fumează , consumă alcool doar ca să arate cât mai „macho” si „rebeli”.Vara îi vezi mai mereu abia după ce se intunecă prin parcuri unde se adună in gupuri mari , beau , fumează , înjură tot la al doilea cuvânt , mai ca nu fac sex …comparativ cu perioada copilăriei mele , la vârsta de 12-13 ani abia indrăzneam să mă uit la vreo fată si să schimb două vorbe cu ea.Acum toţi simt nevoia de a face sex de la o vârstă fragedă , fără să se gândească ce pierd.Toate au timpul lor…dacă te grăbeşti să sari peste o perioadă a vieţii s-ar putea ca odată cand esti mai copt la minte să regreţi asta.E trist să vezi cum copii din ziua de azi îşi risipesc copilaria pe nişte lucruri care în mod normal le-ar face abia spre sfârşitul liceului sau la facultate.E dureros sa vezi copii in cluburi noaptea care sunt “rupţi in gură” vorba aia de la o singură bere , te face să te întrebi ce vor face când or ajunge la facultate şi atunci te gandeşti ce norocos ai fost că părinţii tăi deşi au fost mai severi cu tine s-au ocupat de educaţia ta în speranţa ca vei deveni cineva într-o bună zi şi nu doar un alcoolic anonim într-un bar oarecare!Cât despre ce văd zi de zi în şcoliile şi liceele din România încep să îmi pierd speranţa încet încet . Nu mai există nici măcar o fărâmă de respect pentru profesorii, care la urma urmei nu ne vor răul , chiar dacă nouă ni se pare aşa , elevii din ziua de azi , ascultă muzică în timpul orelor, se joacă pe telefon sau dorm pentru că sunt prea obosiţi după o seară întreagă petrecută pe afară sau pe reţelele de socializare,iar toate astea încep să se vadă an de an la examenul de bacalaureat.Ţara asta e pe „drumul cel bun” aşa că eu voi face tot posibilul să plec cât mai departe de ea, ca să încerc să fiu fericit intr-o comunitate de oamenii mai „ciudaţii” e clar că în ţara asta totul decurge normal, iar eu sunt un ciudat care nu întelege nimic, un ciudat care traieşte între milioane de oamenii normali.

Ţin să mulţumesc site-ului 9Gag care a postat o poză superbă.

Voi încheia cu piesa lui Gary Jules –Mad World , una din favoritele mele , mai ales datorită mesajului transmis de el.

Până data viitoare!

Mihai Batea (Sorpoth)